| |
|
| |
ne întoarcem întotdeauna printr-o naştere
acelaşi câmp cenuşiu din spatele frunţii
milioane de stele deasupra
cu gesturi molcome de copil
schiţăm nevinovate revoluţii
sortitie mereu eşecului şi defăimării
o privire mai senină
ar declanşa un vifor de suspiciune
şi numai gândul amar că
dincolo de condescendenţa
cu care ne privim în fiecare dimineaţă
se află o reticenţă bine calculată
ne adoarme simţurile
şi totul
într-o clipă pe care
abia dacă apucăm s-o trăim
înainte ca lumina pală
să se stingă când am atins
cu mâinile îngheţate
şi privirea împăienjenită
marginile aceleiaşi bărci
venită să ne transporte înspre o
altă naştere la fel de inutilă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-10-24 |
un drum repetabil, acelasi, la nesfirsit, ca o povara a propriei resemnari, neputinte...
imbatrinind cu fiecare clipa a renasterii pe marginile barcii lui Caron...
incercind sa vizualizez poemul tau m-am gindit sa iti trimit un link care mi se pare potrivit ca ilustratie - o gravura de Marcel Chirnoaga (din ciclul "Infernul "lui Dante - Luntrea lui Caron )http://www.stdb.ro/~vasile/muzeuc.htm
da, sint de acord cu tine in ceea ce priveste:
"o privire mai senină
ar declanşa un vifor de suspiciune"...
|
| Thorkild -
2006-10-25 |
Aranca, mulţumesc pentru comentariu si pentru link. Maestrul Chirnoagă este unul din marii artişti contemporani. paralela cu opera sa mă onorează şi mă obligă.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com