| |
|
| |
nimeni nu mai scrie poezie
în camera mea se prăbuşesc pereţii
cade mortarul, protecţia anti-şoc, întăriturile
pentru eventualele cutremure
sub grămada de moloz
imaginea degetelor tale adună istoria lucrurilor uitate
se prăbuşesc pereţii, e atât de simplu
gravitaţia palmelor izbeşte cuvintele de linia vieţii
asemenea unui sâmbure ce sfărâmă fructul
în floare
memorez secundele pe care le petreci cocoţată sub geam
ceasurile au nevoie de prea mult timp
pentru a ticăi trecutul
nimeni nu mai scrie poezie
în camera ta e toamnă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-10-23 |
o trecere fragila prin toamna in care "frunzele îşi caută copilăria în rădăcinile copacilor"...
strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com