| |
|
| |
către ora amiezii ne īntrerupem cu o voce subţire
o unim īntr-un difuzor peste oraş
totul ţine exact cincisprezece minute
pentru ca rotundurile sāngerii ale degetelor mele
să īşi poată reveni spre pămāntul găunos şi umed
port un inel masiv cu o vrabie pictată īn centru
cred că vrea să zboare şi eu o păstrez acolo ca īntr-o īnchisoare
īn schimb ea mă colorează īn roşu să nu mai pot atinge pe nimeni
aşa se īntāmplă şi cu dragostea
la un moment dat te opreşti cum īntr-o lună ţi se opresc cuvintele
trebuie să mă leg la ochi şi să aştept
să aştept să treacă trenul să mi se usuce iarba pe īncălţăminte
să vii la mine şi să mă spovedesc
prietenul meu dragul meu sfāntul meu
nu mă mai pot ascunde şi te confund cu fiecare sentiment al protecţiei
te inventez īn această clipă sărutāndu-mi fruntea pānă devine de sticlă
şi se face lumină īn cotlonul din gamba mea dreaptă
ca īntr-un opaiţ al bunicilor
īţi zăresc umbra īnaltă şi suptă la mijloc
īn timp ce umbra mea e īntinsă pe lemnul īmpodobit zilnic
cu flori de cireş de parcă mi-aş pregăti aici mormāntul
şi totuşi
cāt de puţin mai e şi se face departe
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-10-21 |
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum
"te inventez īn această clipă sărutāndu-mi fruntea pānă devine de sticlă
şi se face lumină īn cotlonul din gamba mea dreaptă
ca īntr-un opaiţ al bunicilor"
as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile...
pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora:
"şi totuşi
cāt de puţin mai e şi se face departe"
|
| Imparateasa -
2006-10-21 |
Aranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
|
alma -
2006-10-23  |
Este un poem bun, un poem care spune ceva. Ai cāteva momente de nesiguranţă a versului, dar poate e doar respiraţia.
Ce remarc:
"aşa se īntāmplă şi cu dragostea
la un moment dat te opreşti..." (de aici mai departe se poate lucra)
şi "cāt de puţin mai e şi se face departe" (aşa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoţionant final, cred că voi reţine versul acesta mult timp...
Īţi acord prima mea peniţă pe Hermeneia. Felicitări!
|
| Imparateasa -
2006-10-24 |
va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com