Mihuţ Dan -- craii de hanul vechi -- poezie

Aranca - 2006-10-17 Penita

un cadru scenografic cu tente nostalgice ca intr-un han vechi desuet, in care portretele coboara din galeria academica, sobra, pe rind, o clipa, sa-si petreaca sinele dincolo de memorie.
pentru o clipa mi-am amintit si eu de profesorii mei de dincolo...

remarc o imagine deosebita:
"vom sta îndelung şi vom râde de toate câte sunt
doar o clipă privind
în mijlocul mesei un pahar lung
un singur pahar
al morţii"

"mi-e dor de un cadru dubitativ al esenţelor severe". si mie.

Ariana - 2006-10-17 Penita

Apreciez poezia nu pentru lucrarea scenografiei, ci pentru decorul pe care reuşeşte să se construiască firesc, evitând să lase senzaţia unor anumite estetităzi silite, pentru atmosfera clasicizantă, liniştea implozivă, eleganţa expunerii, pentru căldură.
Cred că este un text bine tăiat, bine structurat, un text care curge cu o lejeritate care implică naturaleţe şi o forţă care implică autenticitate. Remarc şi schimbarea de registru liric, o asumare a transmiterii, o incursiune în depărtările pierdute, nu doar de la catul nostalgic, ci şi de la cel al ,,îngropării de viu" în ele, aglutinarea unei stări în care cotidianul rămâne în întuneric, străbătut doar de flash-urile unor umbre razvrătite, vizibil existenţiale. De la titlu şi până la sentimentul bine strunit din punct de vedere al etalării, dar nerefuzat, nediminuat, până la verbiajul dozat, imi place.

Singura reţinere o am faţă de inserţiunea din paranteze. Cred că ar mai putea fi modelată un pic, iar primul rând chiar eliminat).

Aranca - 2006-10-18

Ariana, referitor la expresia ta "Apreciez poezia nu pentru lucrarea scenografiei, ci pentru decorul pe care reuşeşte să se construiască", as vrea sa iti spun ca scenografia este "Arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol. – Din fr. scénographie."

Ariana - 2006-10-18

Aranca, nu am nevoie, crede-mă, de adăugiri ce îmi lămuresc propriile afirmaţii. Dacă voi considera că este cazul, le voi da eu. Pentru explicaţia cuvîntului ,,scenografie”, sau a oricărui altuia, am acces la un dicţionar explicativ, de voi considera necesar. Numai că tu încerci să lămureşti o ,,expresie” prin intermediul sensului unui cuvânt, ba încă rupând-o din context. Dacă citeşti atent cât de cât, vei observa că accentul spuselor mele era pus pe firescul decorului, nu pe migălireaa lui. Bănuiesc că ai ţinut să faci precizarea părându-ţi că ţi-am contrazis aprecierea ,,cadrului scenografic”. Ceea ce, cum îţi spuneam, nu se susţine. Eu am mers mai departe, ţintind să remarc firescul lui. În fine, dacă Dan are nevoie de alte explicaţii, voi reveni. Din respect pentru el, considerând însă şi că am lămurit neclaritatea, mă opresc aici.

alma - 2006-10-18

Mie, din toată poezia, cea mai poezie mi se pare doar ultima strofă. Fie, şi prima. Pe la mijloc se mai poate lucra, mai ales la sunet.
Oricum, un text de esenţă tare. Felicitări!

alma - 2006-10-18

Revin, titlul nu prea îmi place dar nu văd altă variantă. Ştii de ce? Pentru că pare o spoială esoterică. Caută autenticul sau lasă-l să vină la tine.

lucian - 2006-10-20

poemul este original. asta trebuie spus de la început. mesajul nostalgic. originalitatea şi nostalgia îi construiesc şi sustin valoarea. in privinţa titlului, aş spune, ca încearcă sa aminteasca şi să renască ceva din "craii de curte veche" a lui Mateiu Caragiale.
pe semne, autorul îşi retrăieşte tinereţea considerându-se un personaj al acestei cărţi.