| |
|
| |
se poate întâmpla o vreme să nu avem
discernământ să ne regăsim a doua zi
cu jumătate de memorie tristă
bine aţi venit acolo unde probabil durerile de cap
pornesc de la termenul de garanţie al fiecăruia
şi apoi ne retragem ţin minte că eram în clasa a x-a
scriam poezii despre moartea mamei a tatălui
în sfârşit
despre a tuturor
eram într-un muzeu ca o biserică
am avut o revelaţie cum în trupurile noastre
nu se ascunde nimic niciun om doar câinii
se mai înfruptă uneori din carnea fragedă
acum, fireşte, toate astea îmi par târzii
nu mai înţeleg literatura în mijloacele de transport
stau şi privesc
zăpezile acoperă clădirile joase încet se fac pustii
maşinile se gândesc la semafor şi
până la urmă
jumătate de oraş îngheaţă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Linea -
2006-01-14 |
redescoperirea memoriei, felii constituind un intreg reinventat din secventialitati ce s-ar dori mulate pe forme si nicidecum asezate in tipare rigide, ce sparg delicatele compozite ale detaliilor..
suprafetele sunt transparente aici, ca si cioburile de sticla prinse in borduri de plumb, ale vitraliilor.
culoarea fuzioneaza dintr-o suprafata in alta, ca dintr-o catedrala a amintirilor...
|
| Imparateasa -
2006-01-15 |
Multumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
|
| cailean -
2006-01-15 |
O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie.
O cursivitate desăvârşită a poeziei, o cadenţă armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Şi am dat peste nişte cuvinte, care şin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârşit", "fireşte", "până la urmă"), şi, în plus, cred că aici contribuie şi formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
|
| Imparateasa -
2006-01-16 |
Cailean, multumesc pentru comentariul la obiect, ma bucura ca ai vazut cursivitate in textul meu, fiindca ma stiu stangace si ma straduiesc mult sa conduc discursurile pe o singura linie.
Semnez pustiul-memorie din fiecare - sa fie catedrala necuvantarilor.
Adina
|
| Sorin DespoT -
2006-01-17 |
uite ceva nouţ semnat de împărăteasă. :)) un nivel de auto-conştientizare superior, adina. o poemă (dacă îmi este permis să spun asta) cerebrală, cu "incursiuni" în "jumătatea tristă" a memoriei - în prima parte a poemului - şi evocări ale unui urban sincronizat cu eul poetic, acordat parcă în aceeaşi gamă cu pulsiunile, trăirile poetei.
jumătate de memorie tristă - jumătate de oraş îngheaţă
|
| Sorin DespoT -
2006-01-17 |
încă ceva... are vreo legătură cu sincronismul lui mîndroiu? sau e doar un accident fericit?... anyway, poem reuşit!
S.D.
|
| Imparateasa -
2006-01-17 |
Sorin
hmm, daca te aude Robert :)) eu cred ca in momentul in care ai nevoie sa respiri, rareori te mai gandesti la tehnici, la curente si stiluri. Am scris ca Adina ;)
Iti multumesc enorm pentru comentariu, vad ca dezlegi cu usurinta halul meu poetic.
|

|
|