| |
|
| |
a traversat marea colină după colină
drumul îi scosese băşici în talpă
numai un soare lăuntric i le mai usca fidel
se hrănea cu mere maniheiste pierdute pe jos
prin deşertul miţoaselor capre negre
găsi o singurătate un loc unde nu e nevoie de miracole
pentru a învirgina o mamă
trăi în pădurea aceea tot restul vieţii
cu frumuseţea în pânză de sac ştiută doar de un stol de privighetori
de la care am aflat despre ea
purta cămaşa tot decoltată pe sânii de ceară ai certitudinilor
fusta era tot roşie cu falduri întrebătoare
îşi pieptăna îndelung părul şi peregrinările
iarna se încălzea în haina aspră a vechilor iubiri
înecate în voluptuoasa imagine petrecăreaţă
niciodată pură – o fericire de viciu curată şi proaspătă
părea crăiasa apelor vălurind nisipul
vara purta pe ea numai pletele ondulate
strânse în talie cu flagel anorectic
ciudată versiune a unei goliciuni nesemnificative
emanând miros pătrunzător de sfinţenie
de piele verde pârguită la frica animalelor
îşi pierdea respiraţia în oglinda rezemată de stâncă
pipăind craniul de cerb îşi amintea cum îi unsese copitele
cum le ştersese cu pletele zdrenţăroase
acelaşi năvod în care-i prinsese pe toţi ceilalţi
privighetorile amuţiseră prin cotloane
la cum ţintea cu ochii miezul flăcării de un albastru absent
vedeau începuse o relaţie strânsă cu lumânarea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hecatonhir -
2006-10-15 |
acest portret al unei fiinţe suspendate între mitologic şi exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există şi o relaţie cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
|
| Ariana -
2006-10-15 |
pe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poţi găsi uşor ceva mai puţin uzitat
cred de asemenea că ar fi benefică renunţarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare.
,,cu frumuseţea în pânză de sac ştiută doar de un stol de privighetori" – propunere
prea multe comparaţii şi epitete, unele mult prea bătătorite.
merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, aşa cum remarca şi dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispăşindu-se, un farmec ciudat are şi povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul.
sfârşitul însă nu putea fi altfel.
|
| Aritmosa -
2006-10-19 |
Dan, mulţumesc pentru notiţe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunţat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaştere a binelui şi răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconştient, în memoria colectivă). Totul şi pentru a disloca imaginile nu doar spaţial, ci şi temporal. Se putea spune şi mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăşi schimbare de scop. Nu ştiu ce ai vrut să spui cu «suspendat».
Narcisa, mulţumesc de trecere şi pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru şlefuire şi claritate.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com