| |
|
| |
călăream o mare pisică
(dacă-i deşurubai capul îţi dădeai
seama cât era de termită)
lângă noi, dar prin ceaţă
înoată blugii pătraţi; fundul de aur
înjurând din primăvară
a coacăze şi curmală
stoluri de pisici chiuretate
zburau şi ele din ce în ce mai
aproape (cele roşcate cu o splină
în gheară)
şi dacă-mi împuşcam din fugă
mâna cea dreaptă aveam
9 ţevi de tun şi 6 mirese crăpate
“doină de haiducie
la pasărea cu butoanele nichelate”
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-10-12 |
cel mai mult imi place titlul
textul mi se pare ca inca se cauta pe sine
|
| lucian -
2006-10-12 |
poemul este un exerciţu. o încercare.
|
| lucian -
2006-10-12 |
exerciţiu. scuze. ora târzie.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com