| |
|
| |
e o seară umedă cu urme de
rom pe pahar îmi amintesc de
singurătăţi trăite împreună prietene
în cârciumi cu oase de sfinţi în pereţi
femei pregătite de baluri
servind porţii imense de melci
ne fac cu ochiul complice de lângă domni
spilcuiţi cu mantouri şi fracuri
pinguini ameţiţi de absint şi fumul
gros al havanelor filtrând gîndurile noastre
impurităţi maligne ostoindu-ne setea de neant
ce seară murdară amigo
între noi pulberi fine de tristeţe
şi femei traversându-ne viaţa subţire
membrană vibratilă
din care răzbate ecoul voluptos
al unui tangou ca o tăcere insidioasă
calcifiind tentaţia de a mai fi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| elian -
2006-10-12 |
poezia aceasta reuşeşte să transmită o stare, reuşeşti cu graţie să redai aici un tablou care impresionează prin atmosferă, discursul poetic este unul în care nostalgicul se etalează fără artificiozitate, fără emfază verbală,
sincere aprecieri,
|
| lucian -
2006-10-12 |
cred ca trivialitatea si neologismul stau sa se intreaca in a exprima originalitatea poemului.
|
| Thorkild -
2006-10-13 |
elian, lucian, vă mulţumesc pentru trecere şi cuvinte!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com