| |
|
| |
notăm cu teunu timpul trecerii mele şi cu tedoi
timpul verde închis la nasturii toamnei
notăm cu ceunu cuvintele mele metaforele
buzunarul descusut al ploii
străzile
viaţa şi moartea
notăm cu cedoi cuvintele tale absenţa
literele prime
silabele impare
şotronul nostru cel de toate zilele
(vorba poetului anton)
cu un x banal notăm numărul de legătură
vreme-de-toamnă-în-iaşi-
şi-tu-departe
cu y mulţimea numerelor tale de aur
pielea de aur
alfa pe coapsa dreaptă
omega pe umăr
tattoos
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Profetul -
2006-10-11  |
da, uite ca m-a facut sa zimbesc. se pare ca ai revenit la ce stii sa faci bine, scrisul aerisit, vertical.
textul e simplu, ludic, poate chiar la limita simplismului daca nu ar fi substratul numerologic (sau astrologic), (sau poate kabalistic), sau poate cine mai stie.
dar daca tot ai "notat" atit si prin atitea locuri uite iti dau o penita sa tatuezi mai departe
|
| alma -
2006-10-11 |
Wow! Prima peniţă de aur pe Hermeneia de la Virgil căruia îi mulţumesc pentru apreciere şi încredere!
|
| lucian -
2006-10-12 |
mie poemul imi pare matemeatic. fix. totul se petrece intre puncte ipotetice ce isi asteapta formulelele. simt ca poarta in sine un fel de orgoliu.
|
| alma -
2006-10-13 |
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuaţii ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Şi funcţii logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com