| |
|
| |
am început rânjetul când se-ntindeau în urmă
corzi vesele din mine pe pământul
capitonat cu placente
mă întreabă la fiecare pas
de ce nu am pe
mâna
pe cotul
care scoate ochiul trecătorilor
un semn evident al târâtoarelor
nici plaga genunchilor nu spune nimic
nu mă mai târăsc
de când mă dor toate vasele
în care păstrez flori de crinolină
dansul tău răvăşit
de la ultimul bal
(un sistem catodic mă face să funcţionez în zilele în care nori
stau beţi lângă umbrele copacilor
pe luntrea oamenilor decişi să împartă pâinea
şi zalele lanţului
merg labradori care taie văzul
auzul şi calea cea mai scurtă către singurul mus
care serveşte muribunzi)
am uitat azi să-ţi spun te iubescul şi
te urăscul
deodată
rânjetul s-a oprit ca un radio scos din priză
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com