Anisoara Iordache -- poem din flori -- poezie

Aritmosa - 2006-10-06

N-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanţa acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îţi dăruiesc” şi după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeşul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acţiune, cedarea în faţa „măritelor zări”. Totuşi „spuma unui val speriat de păunii albaştri ai dorinţei” îmi spune că păşeşti pe drumul bun al cunoaşterii. :-)

Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia şi uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aş pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-şi că „în palmele sufletului alţi muguri vor plesni”; Sorin Rus e şi el un romanţios când mărturiseşte „ţin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeaşi atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate şi mai bine? Rămâne de văzut.

Cred că se putea spune şi altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.

Ani - 2006-10-07

M-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri.
Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului.
multumesc.