| |
|
| |
Motto: “Chiar te simţi minunat când treci pe lânga ei?
Fericiţii, inconstienţii, veselii fără frontiere…
Simţi nevoia să ii atingi să le impartasesti bucuria
Să ii imbraţisezi?”
autor
acum atinge-mă
treci prin mine ca aerul prin ţeava sticlarului
fă din fericirea mea nemărginită un set de 24
de pahare câte unul pentru fiecare ceas în care
uiţi cât este ea de fragilă
o vază pentru crini imperiali
sau un bol
pentru apa de roze în care să-ţi speli pedant
amprentele de sânge închegat
fă din pasta asta incandescentă o formă
transparentă
pe forma ta
nu te frigi pielea învaţă repede
istoria arsurilor de gradul 4
alcatuieşte-mă iar după cum mă doreşti
numeşte-mă corp
corps
în care a zăcut fericirea lighean sfinţit
sub paturi regale prabuşite cu tot cu baldachine
în cratere active
să sfârâie în baia rece
să înţepenească
să îngheţe
să crape
de fericire
la prima atingere
la prima lovire
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hecatonhir -
2006-10-01 |
obsesia humusului şi a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici şi invitaţia pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni şi ar reevalua catharhic "învestirea" în fiinţă. reţeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
|
| solomon -
2006-10-01 |
este ingrozitor de greu sa scrii despre fericire, fragilitatea ei si tinerea ei in tine. iar voi lua la rand filosofii, sa vad ce propuneri au pentru sezonul asta... :(
nu cred ca de la toamna mi se intampla. tot chemarea planetei strabune este... (nu e terra; no sir!)
multumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com