| |
|
| |
am obosit de cīnd pictez tabloul acesta
atolul atītor ani de nesomn
se surpă sub lespedea cuvintelor nerostite
peste pleoape au crescut bălării
din iazul colmatat deasupra căruia
o lebădă face reverenţios piruete
salută publicul, ştiind că este poate
ultima ei reprezentaţie
nu mai sīnt eu care pictez
tipsia de argint printre ale cărei boabe de strugure
ard ochii īntīiului sfetnic
otrava picăturilor de sudoare curgīndu-i
pe frunte la fel ca ceara albinelor
mai ştii, cīndva ai vorbit şi tu
limba albinelor de ceară
īn tabloul acesta
Rodin nici măcar nu se mai vede
grotescul este al mansardelor goale
odinioară se jucau pe acolo copii
pīnă-ntr-o zi cīnd o pală de vīnt...
aş vrea să pot schimba cīte ceva
dar nu eu pictez
prin apa grea: o lebădă, o frunză, o stea
īntr-un ciob, ultima seară
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com