| |
|
| |
azi vântul a pătruns în oraş printre lotcile lui noe pleoştite
pe marginea asfaltului
praful s-a dus spre ieri
o furtună de nisip şi
pietre s-a ridicat spre ochii din direcţia cealaltă
intestinele vântului legate de noi au cântat
maşinile au cântat
în şantier s-au sădit straturi nesfârşite de cărămizi
pe marile străzi se sădesc
rânduri de rătăciţi ieftini numai câinele care
dispare după palmier arată ora exactă ca un cadran
de oţel bulgari
reclamele
jumătăţi de organe tumefiate
atârnă sub lumini
pe lac s-a aşezat un strat de margarină
cormoranii o întind pe pâine privind la biserica de lemn
de pe locul viitoarei catedrale a unui neam mai mic
crush extravaganza and crazy doors
din campus şi până-n poarta şase
sau for-five city
enoriaşii mănâncă legume pregătite de bunica
mai ales mazăre mazăre mazăre mazăre
şi-odată cu vântul se văd
hainele ultimilor călători mergând
spre mare
de când aşteptam ca statuia lui publius ovidius naso
să decreteze părăsirea oraşului
*
dan mihuţ
editor agonia.ro
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-09-27 |
o clipa m-am gindit la o toamna mai veche inr-un oras dunarean cu vedere la mare...apoi, ca intr-o perspectiva dinamica, scenografia, decorul acestui spatiu bine definit, a inceput se se contorsioneze prin octombrie desfigurat, sa-si pierda, sa-si recupereze greoi dezolant identitatea oraselor-de-un-singur-anotimp...
"şi-odată cu vântul se văd
hainele ultimilor călători mergând
spre mare
de când aşteptam ca statuia lui publius ovidius naso
să decreteze părăsirea oraşului".
|
| francisc -
2006-09-27 |
de fapt, e vorba despre neasteptata venire a poeziei, procedand la invaluirea tuturor lucrurilor ( de la noe, pana la margarina cea de toate zilele, de la praf pana la statuie) ptr a recunoaste co-prezenta, atat ironica cat si grava -dar de o gravitate ...limpede- , necesitatea (?) pierderii si inaintarii in marea cuvintelor. e o trans-punere a lumii intr-un registru poetic al cantarii fara violenta si ridicolul pathos-ului. daca reclamele sunt re-vazute ca avand malformatii oamenii sunt ne-vazuti din cauza pierderii luptei cu lucrurile. intreb daca in nocturna zarurile nu sunt aruncate, de fapt.
|
| hecatonhir -
2006-10-01 |
aranca, dorin, acum, când recitesc textul, sfârşitul îmi sună a baconski. aranca, poate că şi tomisul e un oraş de un singur anotimp, unii ar paria pe vară. dorin, tu ai văzut dincolo. interesant cum textele capătă valenţe şi autori noi în lector, nu?
vă mulţumesc!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com