| |
|
| |
Mă ţine ploaia
lingându-mi rana
cu spatele
la gara
întemniţată-n scoici.
Şi-n ceasul tău acvatic
se scaldă
ora albă
cu chip înmărmurit.
Eşti strâns lipit de harpă,
în corzi
te-aruncă ziua
şi semn de taină-mi laşi:
tulpina de iubit.
Tu,
ca o acoladă
de-mbrăţişare simplă.
Şi tulburată-i clipa
pe-o bancă atârnând
în aşteptări
grăbite
şi în vagoane arse
ca fila de jurnal.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-09-23 |
Iata un text interesant, un amestec, aproape un conglomerat de stiluri
p.s.
incearca sa iti completezi profilul personal
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com