| |
|
| |
săpat în cruce nebunul în hainele cuvintelor
ridică dalta şi a treia oară către cei ce au buza despicată
şi brâul instinctelor plutind pe marea apă din câte
trec prin noi din zgomotul crucii din litere valuri delirante ce se lasă
învăluite în etimologii
dar nu în piatră
aruncă şi tiara lui baal spre fiarele care vin şi pe tine
lăsa-te la fiecare răscruce îndreptând primele
semne
rodul de jos se despică fără să simtă numerele întoarse clipa repezită
spre teatrul tumefiat
sorbitul rece al umbrelor care sapă culoare cu piciorul
şi coloanele rămase în urmă precum martorii
ţesuţi din aceleaşi nume şi despuiaţi de acelaşi vid
putred cu mâini mirosind a legume htoniene
se întâmplă ca acolo sa vină toţi sa te vadă
neîntregit
locul tău e trecut de amiază când e strigat prin sânge de cangea
ce strică odihna de pământ rupe răsadurile
şi înalţă catargul celor care culeg stalactite
aripile vor trece de buze dacă apele şchiopătând
nu vor lăsa urme mai mari decât dispariţia
atât cât dalta care te ferecă
străină de toate
în piatra ce te-a înghiţit şi te
duce
*
dan mihuţ
editor agonia.ro
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-09-22 |
am fost fascinata de acest dinamism pe care il imprimi descriind ritualul creatoruluii neputincios in cele din urma in fata creatiei sale...
"aripile vor trece de buze dacă apele şchiopătând
nu vor lăsa urme mai mari decât dispariţia
atât cât dalta care te ferecă
străină de toate
în piatra ce te-a înghiţit şi te
duce "
remarc in mod deosebit , cel putin e punctul meu de vedere, un pygmalionism straniu al celui destinat sa fie "săpat în cruce nebunul în hainele cuvintelor"...
|
| hecatonhir -
2006-10-01 |
de la pygmalion am plecat şi m-am reîntors. lumea trăieşte prin forme doar atât cât există nebunia neputinţei şi a obstinaţiei de a le naşte. mulţumesc pentru trecere şi semn.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com