| |
|
| |
uităm între noi mâinile goale. iubim transparent.
suntem două linii întrerupte. a vieţii din moarte
a morţii din dragoste.
şi nu mai naştem cuvinte.
îţi spuneam din ochii mei se desprinde
umbra unui orb. e aplecată spre dreapta mea
ca o salcie sălbatică
între ape. când adorm ea
tremură nevăzută peste iarnă.
orbul îmi respiră aerul dintre secunde.
tac. fără lumânare. sunt
cea care tunde arbuştii din spatele timpului
în genunchi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|