| |
|
| |
nu mai măsurăm asteptarea īn ore
poate īn faguri de disperare
cuvintele nu mai au niciun efect
sunt o cafea diluată
fără zahăr, fără alintarome
o privire pe zi e de ajuns
un martiriu al simţurilor
păstrānd doar savoarea nostalgiei
pulpa fragedă a primelor nopţi
cu urme īncă vizibile de muşcături
arcuirea mişcărilor ne mai satisface
doar īn măsura īn care vedem īn ele
un dans erotic mai sublimat
şi nu o invitaţie la renunţare
īntre timp plesnetul dimineţilor
ne trezeşte scăldaţi īn lumină
şi ne privim umbrele slabe pe ziduri
amintindu-ne vag de un iunie depărtat
din ce īn ce mai aproape de tristeţe
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com