| |
|
| |
Am īnceput să uit c-am murit
aidoma păsării de pe cer
care uită că zboară,
acum peste mine se apleacă răspunsul
şi nimic de acum
nu va mai īncepe să doară.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2006-11-02 |
autorul īşi transcede eternitatea şi ne vorbeşte, ca un teolog, de dincolo de ea.
poemul, deşi se vrea citit ipotetic ca de pe o piatră sau de pe o cruce de mormānt, este, mai ales filosofic şi nu susţine ideea trecerii şi implacabilităţii pe care, de obicei, o subliniază epitaful.
īn privinţa construcţiei, īnsă, este ireproşabil, dar eu aş schimba titlul poeziei.
nu voiesc sa fiu critic, ci constructiv, motiv pentru care īl felicit pe autor.
|
| Profetul -
2006-11-04 |
interesant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com