| |
|
| |
nu e nimic regretabil între noi
doar mirarea că
am secerat un alt început
aşteptând ultimul troleibuz
într-o seară ploioasă
capătul acesta al dorinţei
e întotdeauna mai viu, mai înţepător
o gură de kinley prea acidulat
scormonind măruntaiele minţii
precum fierul sfârâind pe cămaşa udă
şi pielea tânjind după aburii din baie
sub imperiul tactil pe care mi-l infiltrezi
prin porii asfixiaţi de aşteptarea
lentă, de sfârşit de vară
un tremur dureros
muşcând din scoarţa zilei
carnea plesnind de plăcere
ca un himen în noaptea nunţii
şi nici măcar nu ştii
dar în prezenţa ta
spaimele mi se unesc
într-o senzaţie stranie
că m-am născut chiar din tine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2006-09-19 |
un poem ce se vrea teribil de aranjat şi reanrajat pentru a epata. spre exemplu: "carnea plesnind de plăcere/ca un himen în noaptea nunţii" ş.c.l.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com