taraborez - 2006-01-11

La un moment, prin strofa a doua sau a treia (vorba vine strofă, mie mi se par de sine stătătoare) ceva îmi suna ciudat. După ce m-am logat n-am mai văzut. Deci ori ai modificat, ori mi s-a părut mie. Îmi place ce am citit, mici bijuterii le socotesc. N-am înţeles însă în ultima "strofă", poate mergea mai bine alceva în loc de "fişei", eu am citit (din grabă, fireşte) "făşiei" şi mi se părea că ar avea mai mult sens. Cu prietenie, RV

Profetul - 2006-01-12

ce e akedia?

Ela - 2006-01-12

Sensibilitate şi graţie în desfăşurarea fasciculelor dintr-o fiinţă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de naşterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie şi compoziţie, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducţia şi explicaţia. Şi îi este suficient sieşi (mulţi de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns îşi este sugicient sau îi este lui însuşi suficient. Atotsuficienţa poate fi însă şi metaforizată cumva. În a treia: ochiul include şi pleoapa, tu ştii. Acum depinde cum doreşti să exprimi poetic. Cred că merită retuşat. În a patra, primul vers "duşmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "duşmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă şi se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este uşor disonant versul.Poate "duşmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înţeles, ci de sensul clinic. Şi "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat şi psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poţi renunţa la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înţelege că tot ale lor sunt şi oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conţine aşa cum îmi spuneai de curând şi "n", violenţa. Fiindcă versul ultim din a şasea strofă parcă asta aduce în subînţeles: "din faţă talpa lor de cer din spate sângele cercului " - şi aici ai cer-cercului. Poţi evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fişă de lumină" şi echinocţii readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleaşi teme de tine parcurse, adesea cu aceleaşi "semne": degete, echinocţii, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca şi repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie şi cine îţi va iniţia paşii următori. Engrame.. Ela

Ela - 2006-01-12

Despre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificaţie după ramificaţie"...

alma - 2006-01-12

Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine şi cum spui tu, "fâşia", însă acolo am ales să fie "fişa". Ca şi cum întreg textul s-ar fi vrut o fişă în care îţi notezi, pentru tine însuţi, sincer, calităţile şi defectele, luminile şi umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alţii mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înţeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observaţiile tale, în cele mai multe locuri. Poate şi pleoapa, deşi e conştientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că duşmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, şi violetul e cu susu-n jos (nu toţi sunt aleşii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleaşi teme şi mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulţumesc.

Sixtus - 2006-01-12

Imi place! Cand nu-mi place, n-am chef sa spun. Nu sunt critic literar.Sunt doar un simplu cititor de poezie. G.M.

alma - 2006-01-13

Sixtus, mă bucur că îţi place. Mulţumesc pentru semnul trecerii tale aici.

Hanny - 2006-01-14

Acuma nimeni nu asteapta de la mine critica strict poetica. Ci doar sensoriala si poezia-n sine ori fiecare strofa luata separat care-i de sine statoare in fond mi-a placut. Si m-a dus cu gindul, intr-un alt fel la rabayate. Mereu fac comparatii ca am un defect de-a pune ce-mi place pe loc linga ce mi-a placut o data-altadata.Da, dusmanii mei sint nervozele mele. Dar si prietenii mei. ai nostrii.In final nimic nu-i mai sanatos in viata decit sa-ti cunosti si apropii...nevrozele.( cred ca pun prea multi de ii) ma iarta ,Hanny:)

alma - 2006-01-14

Hanny: mereu facem comparaţii, oameni suntem. Mă bucur că ţi-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, şi prietenii sunt nevrozele noastre. Dar şi noi ale lor :)). Mulţumesc pentru trecerea ta pe aici.

Hanny - 2006-01-14

Alma, am mai trecut pe-aici, da-n liniste. Apoi m-am hotarit ca parerea mea tot tre' s-o spun chiar fara habar de ars poetica. Ca io-s cetitorul in toata spelndoarea lui :)..nevrotica.