alma - 2006-09-14

Cele mai frumoase versuri ale poemului: "lucrurile sînt nişte stări de care te-mpiedici ca întunericul de colţul mobilei" Şi da, este un poem bun. Un poem care are atât balast cât să îl ţină deasupra liniei. Un poem care va rămâne.

emiemi - 2006-09-14

Alma, multumesc de apreciere. Probabil se simte putin ca am inceput sa reduc din balast, ma rog, atit cit pot fi obiectiv cu textele mele desi uneori am senzatia ca isi pierd forta daca le-as modifica.

hecatonhir - 2006-09-17

cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine şi pe care ştiam că le poţi scrie. se vede alt ritm al respiraţiei, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reuşite. probabil că diversificarea tehnicilor îţi poate aduce o evoluţie firească. spun probabil pentru ca nu există reţete. te salut şi... drum lung şi greu!

emiemi - 2006-09-17

Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.

vladimir - 2006-09-18

Un text cu foarte puternice imagini construit aproape in intregime pe fascinatia fata de formele cetii dar totusi nefiind tributar lipsei de vlaga ci mai degraba tentatiei fata de detaliul in aparenta insignifiant care insa te poate modifica structural din punct de vedere spiritual. Frumos si poate mai mult decat atat :)

emiemi - 2006-09-18

Actaeon, multumesc pentru apreciere. Eu mai degraba as zice ca sint tributar simturilor.

lucian - 2006-09-26

"lucrurile sînt nişte stări de care te-mpiedici ca întunericul de colţul mobilei" sau "pot să aud inima scrîşnind ca roţile unui tren ce se opreşte" superb!