| |
|
| |
Mi-au crescut plase imense în mâini.
Cu ele plec la pescuit de nebuni.
Prin mările lumii revărsate pe cer
Ca după bancuri de peşti efemeri.
Palmele mele sunt pline de mări.
În ele cad cei mai mari meteori.
Focuri nestinse. Valuri şi vânturi
Ard, se purifică între cer şi pământuri.
Uneori simt că Dumnezeu mi se zbate
În tâmplă în căutări repetate
Cu aripi din umeri dezrădăcinate.
Sunt naufragiat pe o ultimă insulă.
Faţa mi-am lăsat-o de barbă cuprinsă.
Braţele îmi caută lumina nestinsă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Keller -
2006-09-08 |
Bine ai venit pe Hermeneia, Mircea!
Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări"
Succes!
|
| lucian -
2006-09-09 |
multumesc Erika, multumesc.
|
| alma -
2006-09-10 |
Primele două strofe sunt reuşite, şi ca versificaţie, şi ca idee. Spre final par că se pierd ambele.
Te aşteptăm şi cu alte texte pe Hermeneia!
|
| lucian -
2006-09-10 |
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate.
multumesc pentru incurajare.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com