| |
|
| |
e ceea ce vreau să spun
dar nu pot
ca un motor
pentru care nevoia de
a trage după el o maşină
nu există
supliciul ocnaşului ieşit la lumină
căruia nevoia de a vedea
nu-i mai poate decât vătăma simţurile
atât de ascuţite de singurătate
să pleci dintr-un loc
în care nu te simţi protejat
tăcerile sugrumându-ţi voinţa
ochiul asfinţind soarele de unul singur
şi apoi numărătoarea inversă
spulberând orice dubiu că
se va schimba ceva
de mâine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| emiemi -
2006-09-08 |
Am remarcat strofa a treia in mod special. Din punctul meu de vedere cred ca poemul, pentru mai multa cursivitate in idee, ar fi mers si fara penultima strofa care mi se pare putin in plus. Dar asta e doar parerea mea. Emil
|
| alma -
2006-09-10 |
Un poem bun, remarc şi eu strofa a treia şi cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul şi chiar pot construi un poem de sine stătător.
Sper că titlul este doar în contextul poeziei şi sper să rămâi şi aici, şi în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simţi protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
|
| Thorkild -
2006-09-11 |
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul aşa! Te mai aştept!
Alma, mulţumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec şi nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulţumesc!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com