| |
|
| |
dimineaţa īncepe īn fairplay aici ne adunăm noi bărbaţii
ne udăm rădăcinile ne povestim unul altuia
līngă mine stă eugen un bărbat fără degete el nu poate să scrie
aşa se īntīmplă cīnd l-ai scăpat pe dumnezeu printre degete
mai tīrziu plec la frizer cu bucuria celui ce scapă de sine
am să-mi tai părul ăsta care mă leagă de lume
arăt ca un spīnzurat care atīrnă de grinda casei lui dumnezeu
apoi mă aşez
poate astăzi voi fi util poate astăzi chiar voi conta mai mult
decīt īn alte zile caut chiştoace prin scrumieră ca o pasăre
ce scurmă pămīntul
realitatea are şi ea
o perioadă de graţie după care nu mai poţi spune
nici măcar doamne-ajută
la īnceput mi-a fost greu mă strecuram
să nu vadă lumea
de ce caut viaţa dacă n-o simt pulsīnd
īmi făceam pat
căram īn spate tot īntunericul
dimineaţa īncepe īn fairplay aici ne adunăm noi bărbaţii
să ne udăm rădăcinile dacă te mai īntreabă vreunul de mine
să-i spui şi tu că m-am īnsurat c-o mīndră crăiasă oricum nu contează
noi imităm viaţa de parcă absenţa ar fi cordonul ombilical
ce ne leagă de lume
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-09-07 |
O īntrebare: cāt ai lucrat textul? Dacă n-aş fi avut voinţă, n-al fi trecut de prima jumătate a primului vers. Şi e păcat, pentru că sunt lucruri bune aici, unele inedite. Revino şi revin şi eu.
|
| emiemi -
2006-09-07 |
Alma, am mai lucrat putin, e drept l-am postat fara sa-l filtrez. Multumesc de sugestii.
|
| Imparateasa -
2006-09-08 |
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis.
frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte.
descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea.
cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
|
| lucian -
2006-09-08 |
textul are parţi bune şi mai puţin īmplinite. īmi place, īn mod deosebit "caut chiştoace prin scrumieră ca o pasăre ce scurmă pămīntul". se evideţiază din īntreg. dacă tot textul ar fi fost aşa...
|
| emiemi -
2006-09-08 |
Adina, textul a suportat citeva modificari, chiar si asa, ma bucur ca nu si-a pierdut din forta. Da, e un joc de-a baba oarba, o ]nchidere si o deschidere in acelasi timp, scrisa intr-o ciudata stare de implozie. Initial, textul chiar era scris sub forma de proza fragmentata, insa am ales varianta asta pentru ca asa mi s-a parut corect fata de starea in care am scris textul.
Lucian, din punctul meu de vedere-si sigur nu spun nimic nou, nu exista text perfect ci perfectibil.
Va multumesc de lectura.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com