| |
|
| |
cerul dansează
cu picioare de spumă
printre florile grădinii
hoţ de arome
vântul risipeşte vara
de pe buzele tale
luând forma pătimaşă
a flăcării
ne privim ochii
până fructul din palma ta
putrezeşte
vopseaua scaunului
îşi pierde culoarea
şi toate vapoarele
se lasă mestecate
de scoici
apoi nişte îngeri
ne rup braţele din umăr
ne separă degetele
împreunate cum odinioară
pământul şi apa
izgoniţi
precum păsările
rostogolite sub pietre
de-o mână barbară
primim alte nume şi piei
o să mă strigi în zadar
vom plânge cu patima
celor ce-şi vor înapoi trecutul
murmurând rugi
spre un zeu rătăcit
în insula fericiţilor
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com