Mihuţ Dan -- o călătorie prin penitenţă -- poezie

prin spelunca aceasta în care se îmbată toate
celulele tale degetele îţi ies zvârcolindu-se în vopsele
vene care se zbat în indigoul rănit
păsări pe care ai cioplit muşchi
umani

azi la prânz ţi-ai spus surprinzător
sângele nu se purifică doar dacă te priveşti răsfrânt al aceleiaşi
imagini reale cu păr şi sex de femeie

doar colţurile fiecărui detaliu şi vizuina cuvintelor
rostite cu bisturiul
nimicurile suportate spune-le şi inefabile
aşa te ascunzi după
perdeaua ta preferată
un laş cu retina tremurând ca o cămaşă
îmbrăcată prea devreme şi udă

înveleşte-te vine îndemnul chirurgical
toţi atomii din tine aşezaţi precum cărţile într-o
bibliotecă arsă
din fusul orar al turnului şi din cenuşă
cuminte susură ploaia acelor
gânduri scrise în carnea subţire
a pietrei pe care tu o porţi înghiţită

baţi în turn până cade pielea apoi faci curăţenie prin tine
pe tumefierea oaselor aluneci
un patinator rigid privind în faţa sa o linie
dincolo de care se va planta dintr-o dată

cealaltă parte a ta e pictată pe spate degetele
spoite în tempera
le lingi precum în copilărie te lingeau câinii care au murit
cu două zile în urmă
în fiecare menisc iar acum latră
de fiecare dată când îngenunchezi

de ce cazi în purificare precum într-o baltă
de sânge