| |
|
| |
siajul orelor despicate
cu īncrīncenare
prin umbre prin mine
concavitatea palmelor lipite
ca o sudură deviată īn carne
urmīndu-şi linia cicatrizată
se muşcă din nou flămīndă de sine
cerşindu-mă cu fiecare zi
cīnd īşi sapă singură scorbura
īn sīnul umflat dureros
deasupra se opreşte alunecă
jupuindu-mi hainele
căutīndu-mi măruntaiele
ca nişte fructe mustind coapte
īn acest ospăţ neterminat niciodată
pentru niciunul dintre noi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hecatonhir -
2006-09-02 |
poem al traectoriilor şi al eroziunii de sine, o imagine reuşită a timpului care muşcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mişcarea este una de alunecare pānă la īntālnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
|
| Profetul -
2006-09-03 |
hecatonhir (dom'le ce nume v-ati mai ales, mi se scrinteste limba), anyway, bine observat, ma asteptam sa nu se vada asa bine. cineva insa mi-a spus de curind ca partea centrala e putin prea concentrata. ma mai gindesc, poate avea dreptate. merci insa de observatii
|
| Aranca -
2006-09-03 |
repetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "īn acest ospăţ neterminat niciodată
pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata?
"
|
| Profetul -
2006-09-10 |
nu stiu daca "trebuie" neaparat evitata, nu mi-ai dat o explicatie. eu am introdus-o acolo intentionat. a urmarit un efect, nu a fost o scapare.
|
| Aranca -
2006-09-11 |
era o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com