| |
|
| |
S-a domolit furtuna
īn mīngīierea mareei plaja toarce
nimic nu o tulbură
doar o stīncă īn larg
īnvolbură cīteva valuri
trei porţi se deschid
printr-o poartă gīndul alunecă lin
doar atīt cīt să-l simţi
ca pe-un peşte de aur
ai vrea să-l opreşti
dar trece uşor poarta a doua
de-acolo nu se mai poate zări,
nici simţi numai amintirea lui
aīt de confuză
ai vrea să faci din ea turnuri
pe scheletul de apă
să te caţeri pīnă la cer
o durere ciudată
un cīntec ale cărui cuvinte
nu le-ai desluşit niciodată
cealaltă poartă
dincolo de poarta a treia
este ţara mea, regele a spus
prin apa timpului crevasă
presimţirea toamnei
un peşte de aur dorul
aura lui nimic n-o opreşte
sfăşietoare valuri
răstoarnă turnuri de apă,
castelul spre cer
o stīncă departe plaja toarce
īn timp ce cu zgomot
regele timpul īnchide
ultima poartă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com