Daniela Luca -- cerul de onix -- poezie

prima pagina - info - poezie - proza - experiment - interactiv - arte vizuale - traduceri - limbi straine - bilingv
autori - HERMEGAL - regulament - HCODE* - contact - arhiva

poezie

cerul de onix

de Daniela Luca (Ela)
autor hermeneia

coborâm în cercuri de piatră
strivim şerpi
ascultăm tăcuţi pelerinajul ploii
alt echinocţiu aşteaptă să fie atins

nimic întreg aici în lumen

privirile umblă bezmetic
peste lanul de stele
căutătoare de echilibru

şi aerul se despică în furtuni

fără să traversăm hăul
ne adunăm în matca noastră natală
singura certitudine
când foşnetul cerului devine potop

///

copyright: daniela luca, editor agonia.ro

2006-09-01
347

Ela

Cele mai noi texte publicate

mistral de novembre - Ela- (poezie)
cerul de onix - Ela- (poezie)
epistolă din naşterea ta - Ela- (experiment)
eu şi soarele ud - Ela- (proza)
melci risipitori - Ela- (poezie)
poduri suspendate - Ela- (poezie)
edict scris în vertical - Ela- (poezie)
breathless - Ela- (poezie)
recviem pentru niciodată - Ela- (poezie)
nu suport vara asta verde-gălbui - Ela- (proza)

Cele mai noi comentarii

Virgil, tot ce... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

Virgil, in comentariul... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

rectificare: "nu am... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

Alma, pe această... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

în cauză fiind,... de Ela
la hidraulia

comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

comentarii la acest text

hecatonhir - 2006-09-02

poem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni şi foşnetul cerului devenind potop. cred, totuşi, că titlul e un pic departe de trupul poemului.

Ela - 2006-09-02

Dan, mulţam, mult. Interpretarea ta este situată pe firul transparent al versurilor. Cât priveşte titlul şi corpul, ele - ambele - redau un cer negru ca onixul, aşa cum l-am văzut într-un septembrie noaptea, în Tomis, pe timp de furtună. Era negru negru. Poate că în corpul poeziei nu se percepe acest negru, redat în titlu.