| |
|
| |
Tuşul nopţii se şterge īncet
un roib negru poartă steaua albă pe frunte
mătase albastră fuga sa printre valuri
la capătul lumii dinspre soare răsare
roibul alb străbate stepa
ca o rafală
Marele Fluviu Galben
īncepe călătoria din munţi
traversează pădurea de pini
traversează deşertul
vărsīndu-se-n mare
Mai departe de mare, mai aproape de soare
se scutură pinii de ploaie
condorul desenează largi cercuri
pe cerul din ce īn ce mai senin
īn vale umbra dragonului
se mistuie rotocoale de fum
şi dispare
Dīnd slavă tuturor celor ce sīnt
aidoma celor din cer şi pe pămīnt
cīntecul pădurii de pini
cea mai frumoasă cīntare
aceea care-l redă pe sine
sie īnsăşi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com