| |
|
| |
nu rād dacă doresc mai mult din fertilitatea māinilor
şi-ncepe să plouă
seceta a īnnodat īn mine caierele amare şi tot cerul devine verb rotit din
adānc
din acea durere fixă
unde se aşează fiecare fibră cānd dormi
nenumărate fire lichide legānd torsul tău de embrionii calzi ai
tonifiantul monstru care se ţine pe sine
īn zăgazul rāsului dar eu
strecor prin trunchi instinctele mici rămase la umbra
ameninţătoare
a focului şi clipesc cāte puţin din fiecare ochi care s-a uscat
īntins ca un ou pe lutul moale
iarăşi
copacii care cresc īn noi sunt trişti
dar noi rādem
există la radăcina fiecărui copac o īntrepătrundere organică
prin care se văd oamenii cu un picior īn celălalt
vorbesc mai mult despre ce ar putea să-i doară
un chin respiră īn trup şi ne spune
mereu v-a fost drag
să īnşiraţi copaci prin voi şi să vedeţi printre ei silueta subţire a celor
care trec de piele şi pătrund umbra venită cu ultima ploaie
e doar o formă agresivă a deschiderii sāngelui
din ţeasta ascunsă sub picături cānd hohotul mineral vă cuprinde
am crescut īmi spun
īn toată această secetă am crescut īncāt nu mă mai zăresc
doar
degetul pe care stau īntinde mai departe
o vară a copacilor care n-au mai rās prin oameni
văd cum plouă
spasmodic
doar rădăcina lungă găseşte prin crăpăturile noastre un capăt al zāmbetului
din altă linişte
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-08-31 |
Un poem aproape de excepţie... cu excepţia unor imagini uşor cotidiene... şi unor sincope īn evoluţia metaforelor... Īn final, "īn toată această altă linişte", oricāt de poetic ar fi... parcă totuşi nu sună romāneşte.
|
| hecatonhir -
2006-09-01 |
imaginile cotidiene sunt plantate intenţionatşi poate nu le-aş fi spus cotidiene. poate formele căutărilor pot fi dezavuate īntr-un alt regim decāt cel al calmului, al normalului. spaţiile imperceptibile sunt ale inefabilului care poate fi relevat doar firesc. aş merge către hierofanie, dar e prea mult. scuze pentru nuanţare, poate n-am fost foarte coerent. voi īncerca să descopăr sincopele. finalul era nepotrivit, da. mulţumesc, alma.
|
| Aranca -
2006-09-03 |
aproape ratam risul mineral al copacilor din interiorul nostru...sau sensul lor freudian al radacinilor incorsetate prin noi deznadajduit de limpede. ploaia se intoarce in noi de fiecare data, ca o neliniste crescuta la nesfirsit, fecunda...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com