| |
|
| |
te aştept peste zece minute īn faţa blocului
să-ţi arăt ceva
īmi scria erhan
īn lift n-am vorbit cu nimeni
se citea pe chipul meu emoţia
era un cāine mort lumea zicea că stă acolo
de două săptămāni mi s-a facut cumva milă
mă gāndeam la iarba roasă de sub el
locul acela cu memorie īncă o vreme
apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă
şi o să mă cheme erhan să māncăm zăpadă
aşa mă gāndeam
a fost singura dată cānd erhan şi cu mine
ne-am sărutat
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ela -
2006-08-28 |
cred că versul "se citea pe chipul meu emoţia" banalizează. emoţia emană oricum din poezie. apoi, e mult două săptămāni pt cāinele mort. ştiu că nu e realitate aici. īnsă cānd imaginăm, vizualizarea unui cāine mort - desigur că asta poate īnsemna şi suflet mort - este grotescă. īmbianrea de emoţie erotică şi imagine grotescă este cumva izbitoare. mai ales că īn final te īntorci la sărut. care, īn această poezie, devine mortifer. şi primele 2 versuri, mesajul lui erhan, nu transmit tensiunea. ceva nu se leagă īn această poezie. sau poate asta ai şi urmărit dez-legările, ruperea de legături īntre planuri, iamgini, mesaje, realităţi, momente temorale. dacă asta a fost intenţia e ok. fiindcă şi acest timp spart - 10 min, 2 săpt, "īncă o vreme" induce aceeaşi fragmentare. cel mai bun pasaj este:
"mă gāndeam la iarba roasă de sub el
locul acela cu memorie īncă o vreme
apoi va fi acoperit cu un fel de zăpadă
şi o să mă cheme erhan să māncăm zăpadă"
|
| Imparateasa -
2006-08-28 |
cumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com