| |
|
| |
Apa limpede se uneşte cu cerul
nenumărate flori de lotus
mii de arginţi
pīlpīie ultima stea
valuri unduindu-se lin
marea de pini
curīnd va răsări soarele cu mānere de jad
suspinul muntelui, suflarea muntelui
ceaţa şi norii
caligrama dragonului
ale cărui şapte limbi vrăjite alcătuiesc
o deghizare mai perfectă decīt aceea a cameleonului
impresionism
imaginea cerului despre munte
imaginea muntelui despre cer
apa limpede nu va schimba
ceea ce ordinea firii a stabilit
de multe mii de ani
se-nfioară oglinda lacului verde
peste susurul şăgalnic al izvorului zburător
mantia surorii celei mici
pinii şi brazii drepţi de cīnd lumea
Ascultă!
peste pod trece o broască
purtīnd povara celor
1001 carapace
zorii se ivesc
din marea de pini
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Doru Lubov -
2007-10-09 |
cum ar fi scrii poezie cu puritatea cristalină chinezească, dar adaptată la peisajul romānesc?
nuferi īn loc de lotus, inscripţii latine īn loc de caligrame, balauri īn loc de dragoni...
şi totuşi, ţestoase şi pini sunt şi pe la noi...
poemul tău m-a făcut să meditez la dao
mulţam fain!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com