| |
|
| |
īntr-o lume perfectă
nu ne-am fi īntālnit niciodată
i-am zis īntr-o zi
contemplānd cerul văduv de stele
era o femeie frumoasă
īşi dilua singurătatea cu visuri
se obişnuise chiar să privească absentă
cum el i se dezlipea dimineaţa de piele
ca un nomad īn căutarea altui vānat
şoldurile ei miroseau īncă a vin
pe jumătate īnvelită īn aşternut
īmi spunea zāmbind că iubirea
nu-i decāt un alt fel de aşteptare a morţii
se hrănea cu numele meu rostindu-l
ca o femeie īndrăgostită
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com