puerilă nevoia de a
încerca să pătrunzi în
miezul moale al lucrurilor
acolo numai marele absent
şi-a împlântat o esenţă
întotdeauna mai imaculată
decât o dimineaţă de iarnă
pe un câmp nesfârşit
mă uit mai de aproape
ochiul întors inima speriată
ascuţişul alb din tăcere
nu poate spinteca cu precizie
şi tot ce rămâne e o neliniştitoare
dar orgiastică singurătate
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com