| |
|
| |
chiar şi el transparent
la ora când simetriile
se ţes din transparenţe
alunecă privirea
în abisul luminii
se adună întuneric în pânza de păianjen
dar împrejur
se luminează de ziuă
albă-cenuşie-neagră
e ziua - firul de zi
ce curge din gura străvezie
a păianjenului
ne prăbuşim – ecouri din ecouri
ne agăţăm de brumatele noduri de sintaxă
ce curge, cleioasă, cu timpul scurs,
ca firul ţesut de păianjen.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-08-21 |
libertatea si pierderea ei, posibile prin sintaxa poetica, imi ridica totusi o intrebare: aceasta curgere, de ce este, aici, o prabusire?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com