| |
|
| |
fericirea e când se face ora 16
plec grăbit spre casă
pe drum mă opreşte o femeie în alb
pot sa urc? zice tremurând în frigul verii
desigur zic, deschizându-i larg portiera
mă fac ca nu observ că nu are trup
doar umbra lui, incertă, verde
şi o aură de alge transparente
o biata înecată
care nu-şi găseşte locul
nici apele în care să se scufunde definitiv
din ziua în care iubitul i-a plecat la război
bântuie catedralele, parcurile pustii, şosele inundate
de oameni mici în maşini mici cu vise mici
avizi de fericiri mici, de femei mici
de femei..
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Oriana -
2006-08-17 |
Intr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta.
PS Lipseste o litera in versul #12.
|
| nepotul lui rameau -
2006-08-17 |
Oriana multumesc de trecere. Eu am de mult impresia ca sexele s-au departat enorm si nu in folosul barbatilor. Sistemul ne priveste ca pe niste entitati statistice, de departe parem mici cu probleme mici , vise mici .. etc
|
| Keller -
2006-08-18 |
?..."de oameni mici în maşini mici cu vise mici
avizi de fericiri mici, de femei mici
de femei.."
de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :)))
cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X
ti se raspunde :
"pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui)
acesta-i adevarul romanesc
si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica,
creatie din care razbat sensuri dincolo de autor.
Felicitari!
|
| Oriana -
2006-08-26 |
Revin ca sa repar, daca mai pot, o greseala comisa fara intentie. Revin deci ca sa precizez cu mana pe inima: cand am scris despre Aranca Stima Lacurilor si Karenina, nu m-am gandit nici o clipa la cineva anume de pe acest site, nu am facut nici o aluzie rautacioasa, m-am referit la tipologii de femei si eroine ce m-au impresionat la vremea citirii romanelor respective, despre care cred acum cu amaraciune ca reprezinta femei superbe ce nu mai sensibilizeaza cititorul contemporan. Mai mult de atat nu pot spune si nici face ca sa repar ceea ce mi se reproseaza ca am stricat cu intentie.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com