| |
|
| |
ţi-ai gonit străjerii şi camera ta a rămas
turn pustiit / auzeai doar paşii hoţului sub fereastră
ştiai că sunt eu pe mine ţie furându-mă / tu
ca un animal ciudat ascuns
în ieslea cailor / dimineaţa îi găseam aveau coamele împletite în
vis / mâinile tale încercând să mă lege
dacă m-aş opri / dacă m-aş opri / gândul meu parcă e ecoul
ferestrei deschise spre mare îmi spuneai într-o zi că o vei
învăţa literă cu literă / fir cu fir / în timp ce-mi fărâmiţai părul între
degete / întotdeauna mă iubeai cu alte mâini / nu înţelegeam
atunci ţi-am zis că un cerşetor pe care l-ai hrănit cu firimiturile păsărilor
ţi-a lăsat visele / tu le-ai încuiat în sertar şi de atunci mă
iubeşti cu mâinile şi cu ochii lui
zâmbeai / gura ta se deschidea a tine
nici acum nu ştiu care dintre voi m-a privit plecând
îi simţeam răsuflarea în spate / l-am aşteptat zile în şir
până când am terminat pâinea / păsările se izbeau încă de fereastră
tu ai descuiat în urmă toate sertarele
ai spălat ceştile de cafea şi ai curăţat covorul
din părul meu ai ţesut alt covor pe care te-ai rugat
de dezlegare.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2006-08-17 |
Textul mizeaza pe puterea de sugestie pe care o are uneori amalgamul de imagini ce se succed intr-o "logica" a delirului cu sanse putine de a fi controlat, inclusiv la nivelul transmiterii ideii/starii.
Seamana cu un text scris la o sedinta de spiritism :)
|
| Marquise de Sade -
2006-08-18 |
Vladimir,
Nu ştiu de ce (sau ştiu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ţi spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puţin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat iniţial în această "poveste", substituţia voită a iubitului/cerşetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...şi, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "şedinţă de spiritism", hai să privesc şi "partea bună" şi să zicem că e reuşită "incantaţia", dacă poemul nu e...
Sincer, şi nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacţia ta. :)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com