| |
|
| |
îmi creştea iarba din gură
ca nişte cuvinte verzi de dragoste.
în spatele pânzei de pe oglindă
desfăceam toate cele nouă lacăte
desfăceam toate cele nouă lanţuri.
ne iubeam
reflectaţi într-o oglindă fără lumină
ca şi cum am fi trecut dincolo de ea.
numai firele de iarbă
creşteau înapoi prin pânză.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-08-14 |
bun venit pe hermeneia
in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
|
| Marquise de Sade -
2006-08-14 |
mulţumesc pentru primire...
nu pot să renunţ la "ca", este un element necesar pt. comparaţie...şi mie-mi pare că nu sună bine altfel...
nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiţie", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morţii...
mulţumesc pentru sugestii.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com