Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

Drumul Damascului

de Vladimir Negru (vladimir)
autor hermeneia
editor





deşi avea multe întrebări
pentru Felicia viaţa devenise înspăimântător de simplă
eu eram ispitit încă de pântecul femeii
ce-mi traversase într-o seară sufrageria
împrumutându-mă cu ziare şi ţigarete de foi
o doream cu patimă de parcă o şatră
cânta de foame în vintrele mele

vine într-o zi întâmplarea peste mine
precum o moiră beată încurcată-n fuste
mă dă de trei ori de-a rostogolul
mă preface în porumbel
şi-mi spune
va sosi o femeie neagră
te va înghiţi până la mijloc
apoi te va îndemna să te joci cu omuşorul ei
tu să nu te temi
de dinţii ei tăiaţi într-un labirint de rătăcit vorbele
fericirea nu durează decât până la şapte

stau aşa pe-o gingie ca o imensă muie
mă gândesc că poate adevărul nu se termină la mine
şi la rândul meu sunt gazda unei alte femei
care-mi va râde printre dinţi
regină într-un palat osificat închipuindu-şi
cum o caută iubiţi dezbrăcaţi de armură

Epilog:
pe un drum
veneai spre mine
pe un altul
mă caută moartea
titirez învârtit de-un demon
slobod prin lume







2006-01-09
198


vladimir

Cele mai noi texte publicate

ţara lui nu-ştiu-unde - vladimir- (poezie)
imaginar - vladimir- (poezie)
loc de strigat îngeri - vladimir- (poezie)
I, Robot - vladimir- (poezie)
archetypal fashion - vladimir- (poezie)
illusio - vladimir- (poezie)
blues - vladimir- (poezie)
ferocidad - vladimir- (poezie)
nevroză - vladimir- (poezie)
mensura - vladimir- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Multumesc tuturor pentru... de vladimir
la ţara lui nu-ştiu-unde

Ecaterina cele mai... de vladimir
la rem

Un text foarte... de vladimir
la absenţele sunt o tristeţe

Chiar daca sunt... de vladimir
la în orașul acela rusesc

Foarte bun text...poate... de vladimir
la Reportaj despre pantofii roşii ai Anei

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Imparateasa - 2006-01-10    
e o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet.
inca ceva: "stau aşa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.

Imparateasa - 2006-01-10    
nu trebuia sa precizez si care cuvintel, nu? :)

Dahaar - 2006-01-10    
Această şedere cu un picior în moarte, sau înghiţit pe jumătate de ea, când dorinţa de viaţă e aşa de puternică "de parcă o şatră cânta de foame în vintrele mele" şi acestă întâmplare care vine "precum o moiră beată încurcată-n fuste" mi-a lăsat un gust ciudat, necunoscut, completat de imaginea înghiţirii celuilalt (perpetuată dintr-o gură într-alta). Drumul Damascului are două sensuri de circulaţie pe unul dintre sensuri El vine, pe celălalt moartea. Ne rămâne alegerea? Gândindu-mă la asta îmi revine gustul acela ciudat.


vladimir - 2006-01-14    
Imparateasa, Dahaar comentariile voastre au relevat sensuri ale poemului meu si fiecare in parte ati evidentiat cate o parte ce poate merita sa fie scoasa la lumina. Multumiri... s-a vrut o calatorie initiatica expusa prin recurs la organic.