Daniel Bratu -- Plaja -- poezie

Din emisfera verde veneau pe apă chipuri,
crestau în pietre aur topit, cotropitor.

Pe cât de frumos ochii tai au spălat în nisipuri
prea devreme ce m-a scurs geana lor.

Orbisem.
În incizii creşteau munţii de sare.

Retrase înspre irişi, magnetice tablouri,
întoarse-n picătura căzută pe hublouri,
mă închideau în ceaţa exploziei solare.

Trecuse.
Ape limpezi săpau în fiecare.

Canonice clepsidre, sorbind flămând ecouri,
hrăneau cu sfârcul umed nisipul din carouri,
lăsând secate lumii dorita nemişcare.

Uitaseşi.
Eram valuri, corăbii oarecare.

Grei pescăruşi de-albastru ne secerau din maluri,
cu ţipătul ars verii-n potire de Graaluri
ne însoţeau plecarea pe dunele spre mare.

Visam.
Trecute, calde anotimpuri.
Prea duşii noştri ani, pierdute chipuri,
umbre piereau, de verde-amăgitor.

Pe cât de frumos paşii tăi mai cântau prin nisipuri
pe atât de târziu am ajuns
urma lor.