| |
|
| |
mergeam ascunsă după mine eul meu se curbase
fiecare gând devine albastru până aproape de bleu şters aşa zic
bărbaţii poartă două cravate femeile au tocuri de cireşe
când deschid dulapul oglinda avea chipul străzii montparnasse
este o tendance lourde iubirea este o amoebă suntem prinşi în imagini
the bathroom bleu/ eul nu ajung să iau cartea raftul este deasupra uşii ca un dumnezeu
camera este o şuviţă din părul tău cănd mă iubeşti cravatele tale stau drept lustră
uşa o închizi cu un sertar din sânul meu
aşa ne pe-trecem des-facerea cu sentimente
albastru grena ce vrei wiskey ori tequila
atât de îngust încât atingem inimile atât avem buzele mirare
daca pui palma ta în curba fericirii mele totul va creşte până la dilatare
eul/ ceea ce există în a existat mereu
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| emiemi -
2006-08-12 |
Mi-a fost destul de greu sa urmaresc sirul poemului, intrucit forma lui actuala mie imi da senzatia de sufocare. Are si punctele lui bune, dar si locuri comune. Finalul mi se pare ca nu se potriveste deloc cu restul textului, altfel interesant. In plus, lipsesc diacriticile. Te mai citesc.
Emil
|
| andreea iancu -
2006-08-12 |
emil, merci pt ganduri; imaginea este in sine sufocanta, deoarece e vorba de o baie circulara si ingusta.:)si de aici intreaga realitate se deviaza. eul asemuit cu o baie; apoi inervine ratiunea la final:¨ceea ce a existat in(adauga aici eu, constiinta) a existat mereu¨.
medeea
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com