| |
|
| |
numele e acolo ca o palmă peste ombilic
altoind
dacă se deschide culoarul viilor nu poţi înghiţi mai mult de un
fluviu printre zeii înalţi de la amarna
mai mult decât duna de fier ridicată în tine
şi ibisul de sus printre sălaşurile bărbilor
nu e cerul care cade în fiecare seară după munţii ra
catranul dintre picioarele taurului
şi apa galbenă curgând prin gura femeilor
resteul ţinând deltoidul aproape de mlaştina ta şi mânjindu-l
cu stâlpi
să zac până când vei urca prea sus
privirea mea ca un picior va palpa concava întindere torsul
şi toate chipurile trecând
în profilul
văilor morţii şi aerul plămădit din mâlul de pe răsărit
galben lăcaş cu bogăţii în toate ungherele
când atât de mare este ziua împărţită în anotimpuri şi efigia
ochiului tău în lumea de pământ
spre hathor
mama tuturor lucrurilor de lumină
nesfârşita muncă sub chip
minune ce întinzi infinitul copiilor tăi pe frunte
apoi pragul khert-neter
fumul
lui thoth se duce departe de cei care în şirag suntem
loviţi de frumuseţe şi desprinşi de multiplicările întunericului
razele casei tale
în centru
sub numele tău etern ombilicul încolăcindu-te
în naşterea noastră
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-08-10 |
gestul tau frumos si fapta ta generoasa vor fi cunoscute. multumim mult mult. voi reveni cu un com. desi stim ca nu e necesar aici. si da, ne vom trăi.
|
| alma -
2006-08-10 |
Frumos, cald, e deosebit acest poem pentru Francisc...
Mi-a placut "mama tuturor lucrurilor de lumină" si conturul in care ai reusit sa asezi, de data asta in linistea primordiala, toate cuvintele, la locul lor, asa cum trebuie sa fie. Felicitari!
|
| solomon -
2006-08-10 |
poemul este bun si faptele sunt bune. felicitari, dan, pentru ce ai scris aici si felicitari si voua, dorin, pentru ca ati meritat sa fiti alesi de francisc.
|
| Ela -
2006-08-11 |
Dan, şi dacă nu era dedicaţie, această poezie este - cred - cea mai bună a ta din ultimele săptămâni, fiecare cuvânt ales îşi are locul, conturând trăirea, ai lăsat subtil înţelepciunea, ca o sortire, ca un soroc de viaţă, ai păstrat liricul, ai construit imagini-mit, nimic nu este fisurat. Dedicaţia ta a fost deplină, dedicaţia ta din tine către celălalt. Ai parcurs etapele ritualice, ai ştiut să laşi incantaţia să se audă, să o audă fiece cititor.
Remarcabil, în întregime, însă eu aleg finalul, cel care ne vorbeşte despre naşterea naşterilor:
"apoi pragul khert-neter
fumul
lui thoth se duce departe de cei care în şirag suntem
loviţi de frumuseţe şi desprinşi de multiplicările întunericului
razele casei tale
în centru
sub numele tău etern ombilicul încolăcindu-te
în naşterea noastră"
Admiraţia mea, Dan.
Francisc, eşti şi vei fi binecuvântat de un copil de lumină.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com