Daniela Luca -- poduri suspendate -- poezie

prima pagina - info - poezie - proza - experiment - interactiv - arte vizuale - traduceri - limbi straine - bilingv
autori - HERMEGAL - regulament - HCODE* - contact - arhiva

poezie

poduri suspendate

de Daniela Luca (Ela)
autor hermeneia

de fiecare dată plec din mine
traversez un pod înalt
tot mai înalt
oamenii spun că este din oţel
este solid

eu îl simt nefiresc
şi inegal suspendat
nu rezistă la paşii morţilor
nu rezistă la plânsul viilor

am răbdare să îl ascult
mai ales la ora de vârf
când vuiesc inimile
în traficul greu
fără lumânări aprinse

cineva strigă pe margine
încă o sinucidere aici

eu plutesc mai departe
prin orbitele oamenilor
beau cianura din palmele lor
cu inconştienţă şi graţie
aşa cum fac de fiecare dată
când mor în mine
fără să clintesc apele

2006-08-08
299

Ela

Cele mai noi texte publicate

mistral de novembre - Ela- (poezie)
cerul de onix - Ela- (poezie)
epistolă din naşterea ta - Ela- (experiment)
eu şi soarele ud - Ela- (proza)
melci risipitori - Ela- (poezie)
poduri suspendate - Ela- (poezie)
edict scris în vertical - Ela- (poezie)
breathless - Ela- (poezie)
recviem pentru niciodată - Ela- (poezie)
nu suport vara asta verde-gălbui - Ela- (proza)

Cele mai noi comentarii

Virgil, tot ce... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

Virgil, in comentariul... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

rectificare: "nu am... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

Alma, pe această... de Ela
la Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediţie

în cauză fiind,... de Ela
la hidraulia

comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

comentarii la acest text

Ram - 2006-08-08

Iesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.

Ela - 2006-08-09

Ram, mulţumesc, întâmplarea este şi în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtaşă, nu ştiu; împărtăşind aceeaşi viaţă-moarte, da. Şi în poezie, şi dincolo de ea.