Aleksandar Stoicovici -- primul tren -- poezie

Ela - 2006-08-08

mi-a plăcut mult atmosfera de nostalgie şi reflectare în urma trecerii din poezie.
am totuşi câteva cuvinte să îţi las:
- "gara_rănită" poate fi evitată cumva alăturarea ra_ră?
- ceva ambiguu de tot în strofa 3: "mă ambiţionez să dau foc umbrelelor
de ploaia" (iar acel "ambiţionez" diluează poeticul)
- prea aproape de sentimentalism "batista plină de amintiri"
- typo la "şopteste"

remarc, dincolo de aceste mici imperfecţiuni, 2 grupaje deosebite, ca imagine şi stare:
"asemenea soarelui care în fiecare dimineaţă
se aşează într-o cutie de lemn
aşteptând lumina" - soarele care el însuşi aşteaptă lumină, da, nu cred că am mai citit până acum.

"sunt sigur că n-are cuvinte
mereu ghiceşte
furtuna fără contur" - aici este iar ineditul autorului de a percepe lipsa de superficial până şi în fenomenele exterioare/interioare cele mai puternice.

aleksandar - 2006-08-08

Ela, iti multumesc pentru sugestii. Am corectat la recitire bubele, mai putin gara ranita la care inca ma mai gandesc:)
Te mai astept sub textele mele!

andreea iancu - 2006-08-12

eu as fi sfarsit poemul la ¨asta e trenul tau¨. imi place cum pui limita ca apoi s-o iei pt a determina o lata idee, imagine: ex. strofa a doua. un poem bun,
medeea

vladimir - 2006-08-17

Acesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal.
"gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.