| |
|
| |
fascicule moi de linişte despică
aerul dens al staţiei
lumina subţire filtrează feţele adormite
ale călătorilor obişnuiţi cu solitudinea
perpetuă a vagoanelor străbătând tunelul
acolo nu ştii niciodată dacă
fluxul gândurilor are consistenţa
atât de necesară depăşirii
simplei nevoi de a exista
o dorinţă exagerată
de a duce o existenţă umilă, dar intensă
printre vagoanele cu transpiraţia mecanicilor
infiltrată în osii, şuruburi şi tampoane
se simte în pulsul lor
e atât de linişte în forfota aceasta umană
încât viaţa parcă a încetat să mai fie
un pachet de nevoi, isterii şi speranţe
transferându-se pe nevăzute în
zgomotul uniform, imperturbabil
al metroului între staţii
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| andreea iancu -
2006-08-12 |
interesanta ideea;:)printre mecanica existentei, exista o constiinta a ceva. iata, un text subtil care arata cinic si siret absurdul existentialului(strofa a doua si a treia) pana la interes: constiinta a ceva.
medeea
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com