francisc - 2006-08-06

o plecare, o urcare, un semn lasat si o rememorare : marele frig inconjoara orice pantec fara dragoste. nu exista moarte fara dragoste.

Aranca - 2006-08-06

edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...

Ela - 2006-08-06

Francisc, de nu ar fi plecările nu am şti dincotro ne vin oamenii sau amintirile. Mulţumesc, da, nu există moarte fără dragoste. Anca, mulţumesc pentru (a)percepţie. Este, da, un titlu de volum, de aceea l-am scris în italice. Şi este şi acel fir sângeriu. Parcă ai fost în călătoria aceasta cu mine. Stranie şi totuşi firească înţelegerea ta din vertical, chiar dacă oblicul este al liniştii.

Aranca - 2006-08-06

Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.

alma - 2006-08-06

Las şi eu un semn aici pentru motivul că poate înţeleg acest poem mai bine decât oricine. Dar ce e poezia decât un lucru de neînţeles (şi, pentru unii, de neexplicat). A te învârti în cercul aceloraşi cuvinte. A încerca să faci pasul în afara cercului, înainte de a-l face poezia pentru tine. A lepăda umbra umbrelor.

Ela - 2006-08-06

Anca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepţie în spaţiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulţumesc. Fiindcă ştii că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre şi umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă ştii ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.

Thorkild - 2006-08-11

O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalţ păsări din cenuşă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste şi lumină

Ela - 2006-08-11

Thorkild, cel ce percepe sensuri abia perceptibile are deja un dar lăsat dintru naştere întru o altă naştere. Mulţumesc, ai ştiut ce să alegi din aceste versuri.