| |
|
| |
urcarea are animale moi întinse între cartilagii
dacă nu ar fi lichidul lor şi tehnica agăţării de lucruri am pune mâna
în golurile zidului
şi am dispare în noi
din ele creşte planta cu trup extins
piciorul nostru calcă pe necesitatea lor de a susţine
trepte
ale unei scări străine
pentru noi nu există mai sus dar
furia incontrolabilă suflă carnea de pe oase spre
repere detestate de corpurile cereşti
sângele dă fructe după ce
şi ochii
au ajuns
sus înşiraţi pe oasele zidului
acolo ne întindem mâinile singuri
cu glasurile spoite
în înfăţişări radiante
aprinşi de tot ce n-am parcurs
munca inimii e darul pe care ne aşezăm crispaţi
şi ne iubim
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-08-06 |
e ca si cum ai spune ca omul e sadic - o fiinta "pretextuala": nu exista asa-mult-cantatele ziduri ci noi suntem. construirea conceptelor, a tehnicii de invinuire a lucrurilor ptr a justifica (auto)sacrificiul sunt atribute ale umanismului. pb e ca orice clasificare/catalogare implica etichetarea si un perspectivism ingust. că si lucrurile au suflet, sunt fiinte, dar in slujba altora. ptr ele, "mai sus" nu exista. dar "oasele zidurilor" stau marturie. dar nici noi nu suntem răi. prin "munca inimii" ni se.... iarta de la sine; un remarcabil eseu despre dar.
|
| Aranca -
2006-08-06 |
iluzia asta a zidului din oameni tinde sa devina maligna in context.
"sângele dă fructe după ce
şi ochii
au ajuns
sus înşiraţi pe oasele zidului" spui, dar nu sint de acord. singele da gustul singelui, al singerarii inutile in numele iluzoriu al inimii...chiar crezi ca "munca inimii e darul pe care ne aşezăm crispaţi
şi ne iubim"? eu nu cred.
despre esafodajul poeziei insa, numai de bine. stii de altfel ca imi place aceasta textura gotica a imaginilor (poeziilor tale) ce se nasc sau devora unele pe altele, cu cartilagii cu tot, la limita zonei crepusculare...
|
| hecatonhir -
2006-08-08 |
nu ştiu dacă sadic, dorin, n-aş merge până acolo. nu cred că e în esenţa lui. m-am obişnuit să deschizi bine textele mele şi să contribui la o eventuală rescriere prin lectură. şi ai văzut frumos.
anca, deloc malignă. chiar dacă nu eşti de acord, nu te voi arde pe rug. chiar cred că munca inimii ne face să ne iubim. şi cred că te hazardezi puţin cu goticul, dar înţeleg ce vrei să spui.
vă mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com