| |
|
| |
Mi s-a dublat varsta
de cand ne-am aruncat
fiecare
bagajul in vagoane paralel randuite:
al tau, rucsac galben ostoit de margarete,
al meu, poseta rosie croita-n asteptare.
Undeva
te trezesti
odata cu lacul,
ai paloare adanc
plantata dupa ureche,
ma inlantui
sub dus
de parca as fi fecioara la rau,
te presimt
alegoric tragand stelele-n jos,
mi-e surplus
baia de lumina ce-o dospesti in pantecul meu,
eu,
cea neinvatata cu soarta.
Cinele
au aer de farmacie,
atat de curat ma degusti.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-08-03 |
observ un du-te-vino intre adoratie si respingere. in miezul lui dzeu e o intunecime mare. cine se deschide mai mult iese sau intra?
|
| alma -
2006-08-05 |
Cred că la acest poem mai trebuie lucrat, de la idee pānă la forma sa interioară. De exemplu, ce rost au atātea culori, galben, roşu, duşul printre imaginile strofei şi chiar ideea de dublare a vārstei... nu, nu cred că am īnţeles-o...
|
| Ram -
2006-08-06 |
Dorin, e o sinusoida fara amortizare. Nici nu are prea mare importanta cine intra sau iese, ci usa.
Alina, n-am talentul de-a picta, poate de aceea arunc in stanga si-n dreapta culorile. Am preferat asta unor metafore. In ceea ce priveste dublarea varstei, este perioada sinusoidei de mai sus. O chestie autobiografica. De acord cu tine ca mai trebuie lucrat, mersi.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com